Atunci cand…
- ascundem parti din noi pentru ca nu ne plac sau credem ca nu le vor placea altora, cand uitam de nevoile noastre pentru a ne ocupa in exces de ale altora, cand ne indoim de capacitatile noastre de a face fata provocarilor, cand fugim de emotiile noastre pentru ca ele par prea amenintatoare sau cand toleram comportamentele abuzive sau neglijente ale altora doar pentru a nu pierde relatiile respective nu facem decat sa ne abandonam pe noi insine. Incetul cu incetul, nu mai stim cine suntem, resursele noastre scad vazand cu ochii, apare teama ca ceilalti nu ne-ar mai iubi si valoriza daca ar afla cum suntem noi de fapt, apare furia si agresivitatea, ne distrugem stima de sine si ne inchidem din ce in ce mai mult intr-o armura pe cat de dura, pe atat de rece.
- ne indoim, ne lungim, ne rupem si ne punem masti pentru a face pe plac celorlalti, cand ii lasam pe ceilalti sa ia decizii pentru noi, cand renuntam la odihna, relaxarea si placerile noastre, cand ne uitam doar la defecte si lipsuri, fara sa constientizam ca totusi suntem oameni, cand ne vorbim mai rau decat ar face-o dusmanul nostru, cand avem asteptari inumane de la propria persoana sau cand ii punem pe altii pe primul loc, ne abandonam pe noi insine.
- uitam de valorile, obiectivele si visele noastre, cand nu ne luam apararea intr-un conflict, cand ne suprimam senzatiile si emotiile inconfortabile, cand nu cerem reciprocitate, nu punem limite si ne sacrificam de dragul productivitatii sau a celorlalti, atunci ne abandonam pe noi insine.
Asa ajungem sa ne simtim singuri, desi suntem inconjurati de oameni.
Asa ajungem sa experimentam atacuri de panica, desi nu este niciun pericol major in jurul nostru.
Asa dezvoltam adictii si comportamente autodistructive, care ne izoleaza de ceilalti si de viata pe care ne-o dorim.
Asa apare tulburarea psihica si boala fizica. Asa apare nevoia de a fi salvati.
De ce ne comportam in felul acesta cu propria persoana?
Pentru ca am invatat sa facem acest lucru demult, inca de cand depindeam total de cei din jurul nostru. Cand adultii repsonsabili cu implinirea nevoilor noastre, fizice, psihice si emotionale au fost prea coplesiti de sarcinile lor si nu le-au indeplinit, cand ne-au criticat, impovarat, abuzat sau ne-au abandonat la propriu, atunci am dezvoltat in interiorul nostru o relatie identica cu propria persoana, care ne-a impactat puternic identitatea. Am ajuns sa credem ca suntem rai, defecti, fragili, ca nu meritam si ca ceilalti stiu mai bine, pot mai mult si ne sunt superiori. Asa ca asteptam ca salvarea sa vina din exterior. Sa fim salvati de suferinta si chiar de noi insine.
Ce putem face?
Cand noi ne percepem negativ, vom transmite si celorlalti acelasi mesaj. Iar acestia ne vor abandona si ei, intarindu-ne convingerile initiale despre propria persoana: ca suntem de neiubit si ca vom fi mereu respinsi. Poate ca in copilarie am fost nevoiti sa gandim negativ despre noi pentru a putea pastra relatia de atasament intacta. Si imaginea idealizata a parintilor. In felul acesta ne-am pastrat speranta ca poate totusi adultii care ne-au crescut ne vor iubi si accepta la un moment dat. Ceea ce nu stim este ca putem reinvata un nou comportament cu noi insine, pe baza unei noi relatii semnificative cu un psihoterapeut. Iar aceasta noua relatie cu propria persoana va fi un model pentru toate celelalte relatii pe care le vom forma ulterior.
Acest proces poate fi lung, dificil, dureros si incert. Insa ne suntem datori a renunta la vechiul rol si a ne scrie propriul scenariu de viata. Nu vom fi singuri in aceasta provocare, ci alaturi de o persoana empatica, intelegatoare, rabdatoare, care va crea un spatiu de siguranta pentru ca noi sa putem sa ne deschidem si sa ne dezvaluim vulnerabilitatile si imperfectiunile. In cadrul procesului psihoterapeutic, ne putem exprima emotiile si putem da glas gandurilor ascunse. In felul acesta, ne putem identifica nevoile si putem cauta resurse pentru implinirea lor. Putem redeveni creativi, curiosi, increzatori, putem sa ne dezvoltam autocompasiunea si autoacceptarea. Ne putem conecta la propriul corp si ne putem rescrie scenariul de viata in care eroii suntem chiar noi.
Alina Alexandru, psihoterapeut, Bucuresti – 0755.060.091
