Cuplu, Psihoterapie

Ce conteaza in comunicarea dintre partenerii de cuplu

psihoterapeut cuplu Bucuresti
People photo created by ArthurHidden - www.freepik.com

Un predictor important al satisfactiei maritale este comunicarea. Oricat de mult s-ar iubi doua persoane, nevoile si dorintele lor nu coincid in majoritatea timpului, asa ca pot aparea disensiuni foarte des. Daca ele comunica intr-o maniera deschisa si constructiva, au mari sanse sa se cunoasca mai bine si sa gaseasca solutii suficient de bune pentru ambele parti implicate. Studiile arata ca oamenii care nu au abilitati de comunicare eficienta devin defensivi in situatiile tensionate din cadrul cuplului, ceea ce duce la insatisfactie maritala. Capacitatea de a-si exprima parerea, de a vorbi despre cauza conflictului  si de a gasi solutii eficiente ajuta partenerii sa faca fata neintelegerilor din cuplu. Cercetarea lui Litzinger si Coop Gordon (2005) realizata pe 387 de cupluri casatorite demonstreaza ca, pentru a avea parte de satisfactie in cuplu, este nevoie ca oamenii sa comunice eficient. Aceasta semnaleaza si legatura semnificativa dintre comunicare si satisfactia sexuala. Daca partenerii raporteaza un grad de comunicare ridicat si o satisfactie sexuala scazuta, atunci satisfactia lor maritala nu este afectata. Si inversa este valabila: daca parteneri semnaleaza dificultati de comunicare, dar sunt satisfacuti din punct de vedere sexual, atunci satisfactia lor maritala nu este impactata.

Cum se realizeaza comunicarea intr-un cuplu

O comunicare eficienta este rezultatul capacitatii de a asculta si de a se exprima. Insa comunicarea nu se realizeaza numai prin limbaj, ci si la nivel comportamental. Orice conduita transmite un mesaj interpersonal. Astfel, comunicarea implica atat un continut (comunicarea verbala), cat si un aspect relational (comunicarea paraverbala si nonverbala), care se refera la modul in care informatia este transmisa si primita si care defineste natura relatiei respective.

Comunicarea verbala are loc prin intermediul simbolurilor verbale, care transmit in mod explicit un anumit continut informational. In cazul comunicarii paraverbale, mesajul este transmis prin intermediul segmentelor prozodiei: intonatie, ritm, accent, debitul vorbirii, tonul, jonctura si pauza. Comunicarea nonverbala implica procese de codare si decodare constiente si inconstiente si este efectuata prin intermediul mimicii, gesturilor, pantomimicii sau a altor comportamente, care transmit diverse atitudini ale individului fata de persoana cu care comunica (simpatie, indiferenta sau antipatie), fata de propria-i persoana (stima de sine mai scazuta sau mai ridicata), fata de continut (acord-dezacord sau interesant-plictisitor) si fata de contextul interactiunii (placut-neplacut).

Comunicarea poate fi realizata la un nivel direct sau indirect (informatia este sugerata). Ambele modalitati comporta avantaje si dezavantaje. Comunicarea directa poate face un individ sa fie mai bine inteles de ceilalti, insa poate favoriza aparitia si dezvoltarea conflictelor. In schimb, comunicarea indirecta poate transmite un mesaj intr-un mod mai bland, dar individul risca sa nu fie inteles adecvat si astfel are mai mici sanse sa genereze un rezultat scontat.

Aceste diferite aspecte ale comunicarii (direct/indirect, verbal/paraverbal/nonverbal, continut/relational) pot fi complementare sau divergente, se pot desfasura simultan sau succesiv sau se pot chiar inlocui unele pe altele. Distanta la care se plaseaza interlocutorii, spatiul pe care acestia il ocupa si relatia pe care acestia o stabilesc cu cei din jur au si ele functie de comunicare.

Tipuri de relatii de comunicare

Cercetarile lui Watzlawick, Beavin si Jakson (1967) au avut in vedere tipurile de mesaje, contextul comunicarii, dar si intenta de a comunica. Acestia au pus in evidenta existenta a trei tipuri de relatii de comunicare si a strategiilor aferente:

  • Negarea cererii celuilalt. In acest tip de relatie de comunicare individul respinge vizibil nevoia sau solicitarea partenerului.
  • Comportamentele simetrice. Acestea apar ca in oglinda, ambii parteneri intrand intr-o competitie.
  • Comportamentele complementare. Acestea constau in formularea unui raspuns pozitiv la cererea sau dorinta celuilalt. Ele stau la baza armoniei conjugale, spre deosebire de celelalte doua tipuri de relatii de comunicare, care genereaza deseori nemultumiri si conflicte.

In cadrul acestor tipuri de relatii de comunicare (negarea cererii celuilalt si comportamentele simetrice) sunt folosite diferite strategii distructive (mesajul dublu, punerea celuilalt intr-o pozitie defensiva, suprageneralizarea, afirmatiile absolutizatoare, citirea gandurilor, punerea la punct a partenerului, sarcasmul, readucerea in discutie a nemultumirilor nerezolvate din trecut, prelegerile si cautarea defectelor) sau constructive (empatizarea, intoarcerea celuilalt obraz, nivelarea opiniilor, tactul, feedback-ul de verificare si mangaierile).

Buna functionare a cuplului si obtinerea satisfactiei maritale depind de preponderenta folosirii unor strategii de comunicare constructive. Acestea se pot dezvolta in cadrul unei psihoterapii de cuplu, unde se exploreaza dinamica dintre cei doi, se identifica pattern-urile relationale si se construiesc alternative mai flexibile si mai eficiente, orientate spre implinirea nevoilor, rezolvare de probleme si atasament sigur.

Alina Alexandru, psihoterapeut (Bucuresti) – 0755.060.091

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *