Psihoterapie

Drumul catre schimbare trece prin acceptare

Psihoterapeut online
Summer photo created by jcomp - www.freepik.com

Atunci cand ne dorim ceva foarte mult (sa ne fie mai bine, sa obtinem ceva, sa ajungem undeva, sa fim cu cineva etc) este firesc sa ne concentram o mare parte din resurse pentru a ne implini dorinta sau nevoia respectiva. Sa ne informam, sa analizam, sa planuim, sa ne dezvoltam noi abilitati, sa formam noi relatii care sa ne ajute sa ne indeplinim obiectivul, sa depunem efort, sa fim perseverenti si sa nu incetam sa speram ca lucrurile vor iesi asa cum ne dorim. Ce este in neregula cu toate acestea? Nimic…. si, in acelasi timp, totul.

Cum vine asta? Suntem obisnuiti de mici sa credem ca “cine se trezeste de dimineata departe ajunge”, ca succesul este “1% inspiratie, 99% transpiratie” sau ca “no pain, no gain”. Voi numi aceasta parte focusarea pe rezultat. Ce este in neregula cu asta? Este util sa stim care ne este destinatia, sa ne vizualizam in situatia respectiva pentru a implica si Universul de partea noastra cu legile lui de atractie cu tot. Insa, cu cat ne dorim mai mult sa se intample, cu atat mai mult privim foarte departe, catre ce vom fi, si vom avea, si vom simti asa ca uitam de noi in prezent, de cel care este deja, si are destule, si simte ceea ce simte acum si aici. In prima varianta, suntem motivati de ceea ce ne lipseste, in a doua de ce ceea ce exista. Cum poti construi ceva? Cu ceva ce lipseste sau cu ceva ce exista?

Energia este acolo unde ne punem atentia

Cand ne pastram atentia pe minusuri, oricate am realiza si oricate obiective ne-am indeplini, starea noastra nu se va imbunatati. Vom fi, vom avea si vom simti mai mult, dar nu neaparat mai bine. Nu rezultatul este important, ci procesul, experienta in sine. Insa, mesajul societatii de consum in care traim, axata pe rezultate, productivitate si succes este mereu acelasi: ca trebuie sa iti sacrifici starea de bine de acum pentru o stare de bine ulterioara. Sa sacrifici prezentul pentru un etern viitor ce va sa vina incarcat de satisfactie si glorie. Din pacate, viitorul nu ne apartine pentru ca el pur si simplu nu exista. La fel ca si trecutul. Sunt doar constructe ale mintii noastre, din nevoia ei de a avea repere, de a avea un continuum pe care sa se deplaseze in aceasta fiintare pe Pamant. Am inventat trecutul pentru a face fata pierderilor nenumarate prin care trecem de-a lungul vietii. Pentru a oferi mintii noastre iluzia ca ne putem intoarce oricand acolo unde am fost, ca putem fi din nou cum am fost. Si am inventat vitorul pentru a face fata dorintelor care ne macina, care nu ne dau pace. Pentru a-I oferi mintii noastre iluzia ca intr-o zi, noi vom avea controlul, noi le vom indeplini si asta ne da senzatia de putere. Fara constructul trecutului, ar trebui sa ne procesam pierderile si fara constructul viitorului, ar trebui sa ne procesam neputinta. Suntem fiinte fragile, intr-o lume nesigura si haotica, plina de suferinta. Asa ca avem nevoie de aceste iluzii, de aceste constructe de trecut si viitor.

Pretul platit pentru trairea in viitor

Dar adevarul este ca nu exista decat prezentul. Aceasta secunda nu reprezinta un timp, asa cum ne mintim frumos, ci un loc. Nu putem fi si in spate, si aici, si in fata. Putem fi doar aici. Asa ca am inventat timpul pentru a ne oferi senzatia de control aspra vietii. “Aici si acum”, o expresie des folosita in psihoterapie, mindfulness si dezvoltare personala este un pleonasm. Acum este de fapt aici. Este locul din care citesti acest articol, din care privesti la un ecran, din care auzi ce se intampla in jurul tau, din care iti simti corpul. Corpul este locul tau. Acolo vei trai intreaga viata si acolo se intampla totul. Acolo este trecutul (sub forma de memorie) si acolo este viitorul (sub forma de imaginatie), nu in exterior.

A ne stabili niste obiective in viitor si a le urmari cu orice pret, inseamna a fi inflexibili pentru ca nu acceptam alt rezultat decat cel dorit, nerabdatori pentru ca nu ne mai dorim sa fim aici, ci acolo, critici cu propria persoana si cu ceilalti din jur pentru ca nu toleram abateri de la scop, abuzivi pentru ca ne impingem frecvent dincolo de limitele noastre care ne ofera senzatia de siguranta. In felul acesta, traim un prezent plin de anxietare, frustrare si epuizare, in care uitam de noi si de nevoile noastre. Iesim din corp si intram in minte, iesim din realitate si intram in imaginatie. Traim astfel deconectati de propria persoana si de viata din prezent, cea cu bune si cu lucruri mai putin bune. Nu e de mirare apoi ca se declanseaza teama de moarte din orice lucru banal. Cu cat ne traim prezentul mai putin, cu atat ne temem de viitor mai mult. Cu cat ne traim prezentul mai mult, cu atat mai mult nu mai avem nevoie de viitor.

Procesul, nu rezultatul, este cheia

Deci, ce facem? Renuntam la dorinte si la schimbare, nu mai facem nimic si iluminarea si fericirea se vor pogori instant asupra noastra? In niciun caz. A fi complianti cu ceea ce exista fara sa nutrim dorinta de mai bine, ne trimite intr-o stare de pasivitate daunatoare. In aceasta stare, energia noastra se blocheaza, relatiile noastre ingheata, regreseaza sau se acumuleaza pana in punctul in care facem implozie. Energia are nevoie sa circule, atat in interiorul nostru, cat si in exterior, in cadrul relatiilor pe care le stabilim cu ceilalti, cu mediul, cu lumea in anasamblul ei.

Daca schimbarea ne deconecteaza de prezent, de noi si de nevoile noastre de acum, daca pasivitatea ne distruge, atunci ce putem face? Aici, facem greseala sa credem ca este ori una, ori alta. Facem greseala sa traim la extreme, ceea ce inseamna ca orice am face in exterior, in interior suntem dezechilibrati. Cel mai util este sa luam in calcul continuumul dintre aceste extreme si sa ne miscam de-a lungul lui in functie de nevoile noastre din prezent. Este util sa avem dorinte, obiective, viziune, ele ne entuziasmeaza, ne ofera energie, vitalitate, dar modul in care le vom implini este esential pentru bunastarea noastra. Nu rezultatul in sine ne va aduce satisfactie, ci procesul, care are nevoie sa fie adaptat momentului in care ne aflam, personalitatii, valorilor si mai ales resurselor noastre. Avem nevoie ca procesul de atingere a obiectivelor sa tina cont de noi, cei din prezenti. Avem nevoie sa nu ne mai sacrificam Eul din prezent pentru un Eu ideal din viitor, care va ramane mereu in viitor, deci in imaginatie, pentru ca dupa cum bine stim din istoria umanitatii, intotdeauna ne vom dori mai mult, mai bine, mai altfel.

Fii prezent si observa ceea ce este

In concluzie, avem nevoie de schimbare, dar avem nevoie sa o obtinem prin acceptare, oricat de paradoxal ar suna la prima vedere. Progresul inseamna sa luam teza (prezentul) si antiteza (viitorul) si sa facem o sinteza. Acea sinteza devine o noua teza, careia i se va opune iarasi o antiteza si va rezulta o noua sinteza. Este un proces dinamic, care nu se va incheia niciodata. Avem nevoie sa ne constientizam prezentul si resursele si sa acceptam ca facem tot ceea ce putem noi mai bine cu ceea ce avem la dispozitie. De aceea, deviza mea este “Fa Rai din ceea ce ai”. Poate sa nu ne placa sau sa nu ne faca bine, dar este ceea ce este. Atat. Nu este nici bine, nici rau. Nici mult, nici putin. Insa este important sa observam ceea ce este, sa nu judecam starea de fapt, fie ea interioara sau exterioara propriei persoane si sa o privim ca pe un proces dinamic. Starea de acum nu este un substantiv, este un verb. Ea se schimba de la sine in momentul in care noi o observam si ii permitem energiei sa curga. Este un principiu de baza in fizica cuantica, ca lucrurile se schimba prin prezenta si observare, nu prin efort. Este principiul care sta la baza oricarei tehnici meditative. Fiind prezenti in viata noastra si observandu-ne gandurile, emotiile, senzatiile, comportamentele si relatiile, acceptandu-le ca fiind procese in continua schimbare, intram intr-o stare de flux, in care nu ne mai identificam cu ele. Sunt ale noastre, dar nu suntem doar atat. Suntem mult mai mult in orice clipa. Suntem acea constiinta care experimenteaza, dar care si observa. Observarea experientei clipa de clipa este starea in care nu ne mai trebuie nimic, nu ne mai dorim nimic. In care ne uitam la ceea ce este, nu la ceea ce ne lipseste. Ne uitam la ceea ce suntem, nu la ceea ce poate nu vom fi niciodata.

Suferinta va fi mereu prezenta in viata noastra, nu o putem amana, schimba sau nega. Insa relatia noastra cu momentul prezent tine de noi. Cu cat vom face eforturi pentru a schimba starea de fapt, cu atat mai mult vom avea de pierdut. Acceptarea prezentului permite energiei sa circule si sa aduca schimbarea mult dorita sau sa o folosim pentru a face pasi in directia catre care ne dorim. Atunci, ceea ce se va intampla va fi spontan si benefic pentru noi. Este inteligenta noastra organica, pe care nu o vom putea accesa niciodata din exterior, oricate carti am citi, la orice cursuri de dezvoltare personala am merge si oricati experti vom consulta. Este cea care ne ofera flexibilitatea de a alege ca astazi sa facem ceva si ca maine sa ne odihnim, care ne permite sa fim recunoscatori, rezilienti, sa ne adaptam conditiilor in permanenta schimbare si sa obtinem satisfactie din faptul ca dam tot ceea ce putem acum. Este cea care ne face sa simtim ca nicio zi nu este pierduta, orice am alege sa facem, sa schimbam sau sa acceptam starea de fapt. Este o zi castigata doar pentru ca existam.

Alina Alexandru, psihoterapeut online – 0755.060.091

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *