Sistemul de atasament timpuriu continua sa influenteze comportamentul, cognitia si emotiile la varsta adulta. Relatiile de cuplu pot fi conceptualizate ca implicand legaturi de atasament care functioneaza pentru a reglementa stresul si pentru a oferi o baza sigura pentru o crestere psihologica continua si o dezvoltare a maturitatii si a autonomiei. In general, adultii care experimenteaza siguranta in relatiile lor romantice au mai multe sanse sa-si reaminteasca relatiile din copilarie cu parintii ca fiind caracterizate de afectiune, ingrijire si acceptare.
Studiile din domeniu dovedesc ca stilul de atasament, format in contextul relatiilor cu ingrijitorii primari din copilarie (parinti, bunici etc), determina modelele interne despre sine si ceilalti si influenteaza in mod semnificativ:
- functionarea intrapersonala: stima de sine (reprezentare mentala care il ajuta pe individ sa evalueze masura acceptarii sau respingerii de catre ceilalti), starea de bine, dobandita prin satisfacerea nevoii de baza de afiliere, autoreglarea emotionala, sanatatea mentala;
- functionarea interpersonala: singuratatea resimtita la nivel emotional si problemele interpersonale. Atasamentul este un fenomen intalnit pe parcursul intregii vieti, care se dezvolta in relatia primara de ingrijire si se extinde fata de alti ingrijitori, furnizand tiparul pentru toate relatiile intime ulterioare.
Cele patru tipuri de atasament la varsta adulta sunt:
Atasamentul sigur
- modele pozitive despre sine si despre ceilalti
- anxietate scazuta si evitare scazuta
Adultii cu atasament sigur reactioneaza fata de partenerii de cuplu ca si cum acestia ar fi o baza de siguranta de la care pot pleca sa exploreze lumea. Au o imagine buna despre sine, sunt sensibili la nevoile celuilalt, se adapteaza usor si dau dovada de flexibilitate. Indivizii securizanti beneficiaza de mai multa satisfactie in viata, se implica mai intens in relatie si au mai multa incredere in relatia de cuplu in raport cu cei cu stil de atasament insecurizant. Persoanele bine atasate se simt confortabile atat cu intimitatea, cat si cu independenta. Acest stil de atasament este de obicei rezultatul unei istorii de interactiuni calde si responsive cu ingrijitorii primari. Potrivit studiilor interculturale, modelul de atasament sigur creat in copilarie este considerat de catre mame modelul preferat. De asemenea, adultii care isi doresc relatii pe termen lung considera ca cele mai atragatoare trasaturi ale potentialilor parteneri sunt cele de ingrijire (caldura, atentia si sensibilitatea), specifice atasamentului sigur. Cu toate acestea, unii indivizi cu atasament nesigur ajung in relatii cu parteneri care le confirma convingerile existente despre relatiile de atasament.
Atasamentul preocupat
- model negativ despre sine si unul pozitiv despre ceilalti
- anxietate ridicata si evitare scazuta)
Adultii cu atasament preocupat cauta proximitatea partenerilor, insa cand o stabilesc nu reusesc sa atinga starea de confort si dau dovada de comportamente care ii indeparteaza pe acestia. Indivizii „preocupati” isi doresc cu disperare o legatura simbiotica, din cauza foamei emotionale pe care o au. Vor sa fie completati sau salvati de celalalt. Au o imagine de sine negativa si anxietate ridicata, care se domoleste numai atunci cand este in contact cu partenerul romantic. Atributiile pe care persoanele cu atasament preocupat le fac cu privire la comportamentul partenerilor, in timpul si dupa conflictele din cuplu, exacerbeaza nesiguranta lor. Atunci cand se simt nesigure de sentimentele celorlalti, devin exigente si posesive. Ele pot interpreta, de asemenea, actiunile independente ale partenerului drept confirmare a temerilor lor. Persoanele cu atasament preocupat pot prezenta niveluri ridicate de expresivitate emotionala, dereglare emotionala, ingrijorare si impulsivitate in relatiile lor.
Atasamentul evitant
- model pozitiv despre sine si un model negativ despre ceilalti
- anxietate scazuta si evitare ridicata
Partenerii de cuplu cu atasament evitant tind sa fie nemultumiti si distanti fata de celalalt; au o anxietate scazuta si ezita sa se implice in relatie. Persoanele cu acest stil de atasament doresc un nivel ridicat de independenta, adesea ca o incercare de a evita intimitatea unei relatii. Ele se privesc pe ele insele ca fiind autosuficiente si isi neaga nevoia de contacte apropiate. Acesti indivizi tind sa-si suprime si sa-si ascunda sentimentele si fac fata respingerilor prin distantare.
Atasamentul anxios-evitant
- modele negative atat despre sine cat si despre ceilalti
- anxietate ridicata si evitare ridicata
Paternul stilului de atasament dezorganizat la copii implica un tipar anxios si evitant. Acest tip de atasament este frecvent asociat cu abuzul, neglijenta, absenta sau cu pierderea parentala. La partenerii de cuplu, atasamentul dezorganizat (anxios-evitant) implica dezorientare si evitare a conflictelor, ceea ce duce la un nivel ridicat de anxietate, evitarea celuilalt, ezitarea in implicarea in relatie, alternate cu apropierea de partener. Ei tind sa se simta incomod in relatiile apropiate si au o imagine negativa despre ei insisi si despre figurile lor de atasament. Similar stilului de atasament evitant, oamenii cu un stil de atasament anxios-evitant cauta mai putin intimitate cu celalalt si, in mod frecvent, isi suprima si isi neaga sentimentele.
Stilul de atasament poate fi identificat dupa stilul de vorbire
Modelul de atasament al adultului poate fi dezvaluit de tiparele caracteristice de discurs, imaginatie, vorbire si comportament, asa cum a dezvaluit Mary Main luand in calcul atat descrierile experientelor pe care subiectii le-au avut cu figurile de atasament (continutul comunicarii), cat si coerenta, lungimea si afectivitatea discursului referitor la relatiile trecute si actuale (forma comunicarii). Din coerenta naratiunilor se deduce gradul de integrare si prelucrare a experientelor de atasament in situatia prezenta si tiparele stilului de atasament:
- Atasamentul sigur: discurs coerent, colaborativ, meditativ, obiectiv. Descrierile legate de atasament sunt consecvente si exista usurinta de rememorare. Persoana este constienta de importanta legaturii de atasament, nici nu o minimizeaza, nici nu se lasa coplesit de catre aceasta. Ea reflecta la experienta, nu este in experienta.
- Atasamentul preocupat: discurs incoerent, cu propozitii adesea lungi si cu multe formulari vagi. Persoana genereaza naratiuni greu de urmarit, cu detalii irelevante, creand astfel confuzie. Aceasta pare sa retraiasca experientele de atasament in prezent si devine infricosata sau furioasa.
- Atasamentul evitant: discurs incoerent, in care subiectul minimeaza influenta si valoarea atasamentului si insista pe lipsa amintirilor legate de relatii sau foloseste descrieri scurte. Normalizeaza, are reprezentari generalizate ale trecutului, nesustinute sau chiar contrazise de relatari. Naratiunea este rigida si incompleta.
- Atasamentul anxios-evitant (dezorganizat): discurs incoerent, in care persoana poate cadea in perioade de tacere prelungita sau poate tine discursuri elogiatoare. In timpul discutiilor despre experientele negative, aceasta prezinta lipsuri evidente in monitorizarea intelesului sau discursului. Altfel, subiectul se potriveste ca forma de discurs in mod obisnuit celorlalte categorii de atasament (sigur, evitant sau preocupat).
O persoana poate avea mai multe stiluri de atasament si le poate folosi alternativ, in functie de persoana cu care relationeaza. Pentru a dezvolta un stil de atasament sigur, care este esential pentru satisfactia in cuplu, este nevoie de noi relatii cu persoane de incredere, care ofera siguranta, predictibilitate, intelegere, acceptare si afectiune.
Alina Alexandru, psihoterapeut integrativ – 0755.060.091
