O lume intreaga este indemnata sa stea acasa pentru a se proteja de riscurile associate pandemiei de coronavirus. Unii accepta acest targ, constienti de beneficiile distantarii sociale atat pentru ei, cat si pentru restul societatii, dar trec printr-un adevarat calvar intre patru pereti. Au zile in care isi spun ca asa e cel mai bine, ca toti isi vor face treaba si ca ei nu trebuie decat sa-si umple timpul cu ceva si sa reziste acestei provocari extraordinare. Altii, negand realitatea si proiectandu-si propria dorinta ca pericolul sa nu existe sau, in cel mai rau caz, sa existe in doze mici, ignora aceste recomandari si isi vad de viata ca si pana acum. Ei sunt cei mai vulnerabili pentru ca vor fi cel mai putin pregatiti atunci cand realitatea dura ii va lovi. Si mai sunt cei care, in ciuda constientizarii riscurilor la care se supun, aleg sa iasa din casa pentru a lupta, a salva sau a mentine societatea intr-o stare minima de functionare.
Indiferent in ce categorie te afli, stiu ca ti-e foarte greu. Fie ca iti amplifici frica, fie ca decizi sa o reprimi sau fie ca ai decis sa o infrunti, faci asta pentru ca asa ai putut supravietui pana acum. Da, in aceasta perioada, suntem cu totii activati in modul de supravietuire specific fiecaruia, iar acest mod se reflecta in comportamente foarte diferite, de la negare, la panica sau la acceptare totala.
Ce putem face sa putem sa ne reluam viata? Multi dintre noi suntem lipsiti de mijloacele necesare de a actiona la nivel macro, asa ca nu ne ramane decat sa #stamacasa si sa respectam regulile de igiena si de distantare sociala. Pare o reteta foarte simpla, daca acasa inseamna un loc care iti ofera siguranta, control, apartenenta, identitate si intimitate, printre altele. Daca acasa inseamna un loc placut, fericit, unde poti trai, rade si invata. Daca acasa reprezinta un spatiu psihologic unde esti iubit, respectat si ingrijit. Un asemenea acasa este o resursa pentru o viata intreaga plina de pericole neprevazute. Stii ca, indiferent de magnitudinea situatiei, ai suportul necesar pentru a procesa ce ai pierdut si ce vei mai pierde de acum inainte si de a merge mai departe cu sentimentul ca viata este frumoasa si ca merita traita din plin.
Dar…
Daca acasa este un loc plin de singuratate, frica, neputinta si tristete?
Daca acasa este departe si acolo sunt toti cei pe care ii iubesti si pe care nu vrei sa-i infectezi?
Daca acasa este o camera rece de hotel, unde doar te prabusesti de epuizare pentru ca te-ai luptat cu moartea in fiecare secunda cat ai fost de garda?
Daca acasa este un loc plin de lipsuri, abuzuri, neglijenta si conflicte?
Daca acasa este un loc cu boala, saracie si regret?
Daca acasa este locul in care nu esti vazut, nu esti auzit, nu esti inteles si nu esti iubit?
Daca acasa ai parte de cosmarul vietii tale pentru ca traiesti cu o persoana agresiva si iti duci fiecare zi temandu-te pentru viata ta si a celor dragi?
Daca acasa este locul pe care il vei pierde in curand pentru ca nu ti-l mai permiti financiar?
Daca acasa este acea stare euforica temporara, pe care o accesezi doar cu ajutorul alcoolului, tutunului, drogurilor, mancarii sau cu ajutorul activitatilor facute in exces: sport, cumparaturi, jocuri de noroc, sex, dar care te tine departe de durerea ta si ti-o amplifica pe termen lung?
Daca acasa este locul in care te simteai ca la inchisoare si din care evadai cat puteai de des: la un job cu program foarte lung, la sala, la petreceri?
Daca acasa nici macar nu inseamna nimic pentru tine, nu e nici loc, nici timp, nici sentiment, caci ai fost de mic abandonat si nu ai prins niciodata radacini?
Cum poti atunci sa #staiacasa? Invariabil, raspunsul este: cu multa durere si cu multa greutate. Desi toata lumea sufera acum intr-un mod sau altul, vreau sa stii ca suferinta ta e unica si speciala pentru ca tu esti singurul care o simte. Si, da, ai dreptul sa fii panicat, obsesiv, furios, revoltat, dezamagit, trist, disperat, neputincios, fara vlaga sau poate la extrema cealalalta, bucuros si chiar euforic, pentru ca drama din jur te face sa te simti mai viu ca niciodata. Tot ce vreau sa iti spun este sa incerci sa iti traiesti emotiile acum, cand ele sunt adaptative, pentru ca daca le amani sau le negi total nu faci decat sa le hranesti, iar ele se vor intoarce cu mult mai multa forta si consum psihic si fizic. Insa iti recomand sa nu o faci singur, sa-ti traiesti emotiile alaturi de o prezenta care iti ofera un minim de siguranta, empatie si suport emotional, care iti vede trairea si ii ofera spatiul necesar sa se manifeste. Dupa ce emotia va fi traita intr-un astfel de cadru, ea isi va atinge scopul si se va estompa, lasand loc unei alte trairi. Iar tu te vei simti mai puternic si mai capabil sa infrunti orice are viata de oferit.
Alina Alexandru, psihoterapeut Bucuresti – 0755.060.091
