O lume intreaga experimenteaza in aceste saptamani frica, panica, confuzie, neputinta, soc, negare, dezorganizare, tristete, furie, regrete, vinovatie, coplesire si chiar disperare, fie ca se afla in prima linie, luptand pentru vietile si sanatatea celor afectati de coronavirus, fie ca se afla in carantina sau izolare pentru a limita si a preveni raspandirea acestui virus extrem de contagios. Daca pana mai recent, omenirea se concentra majoritar pe felul cum gandeste si cum face diverse lucruri, acum, este nevoita sa-si reordoneze prioritatile si sa raspunda unor preocupari care au la baza emotiile. „Cum te simti?” si „Cum esti?” sunt intrebarile momentului. Ele se aud mai des ca niciodata in cadrul convorbirilor telefonice sau virtuale, din cauza unui context in care suferim cu totii. Da, suferim. Resimtim intens si constant durerea. Ea este deghizata in simptome de anxietate, depresie, atacuri de panica, stres acut, sindrom de stres posttraumatic si chiar in simptome fizice. Si cu cat acceptam mai repede aceasta durere, cu atat mai repede putem face pace cu ea.
Ce ne invata emotiile noastre despre noi insine?
Tot ceea ce simtim are o functie in viata noastra, ne ajuta sa raspundem evenimentelor si persoanelor din mediul nostru. Indiferent cat de rau ne simtim la un moment dat, acea stare este o reflectare autentica a ceea ce traim. In loc sa le negam, sa le suprimam sau sa ne simtim victime ale emotiilor noastre, cel mai constructiv este sa invatam de la ele despre noi. Caci ele ne vorbesc atat despre prezentul, cat si despre trecutul nostru, despre experientele si relatiile care ne-au modelat de-a lungul timpului. Sunt ca un portal catre lumea noastra interioara, careia rareori ii oferim atentia cuvenita. Acum, in contextul izolarii sociale, cand nu mai putem interactiona liber cu oricine, oricand, oricum, ajungem mai des fata in fata cu propria persoana, iar emotiile noastre sunt calauze catre parti din noi pe care le-am uitat sau pe care nu le-am cunoscut niciodata.
Cum putem lucra cu emotiile noastre?
Nu putem trece niciodata peste durere, doar prin ea, asa ca daca vrem sa iesim cu bine din aceasta situatie, avem nevoie sa ne imprietenim cu emotiile noastre. Pentru acest lucru este util:
- sa le obervam cand apar (in ce momente ale zilei, cu ce persoane, in timpul caror activitati). Acest lucru ne aduce atentia in prezent, ceea ce inseamna ca suntem mai putin predispusi sa ne concentram pe trecut (acest lucru stimuleaza simptomele depresive) sau pe viitor (acest lucru stimuleaza simptomele anxioase). Dezvoltandu-ne rolul de observator al starilor noastre, rolul de actor pierde din intensitate si nu ne mai simtim coplesiti de ele, oferindu-ne astfel spatiul necesar pentru a lua decizii mai bune pentru noi;
- sa observam ce fel de emotii/sentimente sunt si sa le numim cat mai exact (iritare, enervare, furie, revolta, frica, panica, tristete, dezamagire, confuzie, vinovatie, rusine, regret, indiferenta, entuziasm, bucurie, dezgust etc). Cu cat mai multe denumiri in vocabularul nostru emotional, cu atat mai bine pentru sanatatea noastra mentala. Numindu-ne starile, are loc o auto-reglare emotionala de la minte la corp.
- sa identificam in ce parte a corpului le simtim si cum le simtim (tensiune in brate, agitatie in picioare, gol in stomac, caldura in piept, furnicaturi in talpi, nod in gat, fluturi in stomac, durere de tample, inclestare a dintilor etc). Concentrandu-ne pe senzatiile corpului din acele momente, are loc o auto-reglare emotionala de la corp la minte.
- sa le dam un sens. Starile noastre mobilizeaza o anumita energie in corp pentru ca noi sa actionam. Este folositor sa ne intrebam ce ne vine sa facem sub imperiul unei emotii sau al alteia? Ce consecinte ar avea respectivul lucru? Ce am avea de castigat si ce am avea de pierdut? Explorarea emotiei ne va imbogati autocunoasterea si ne va da sentimentul ca putem controla o parte a vietii noastre. Nu conteaza numai ceea ce ni se intampla, ci si interpretarea noastra asupra acelui eveniment, sensul pe care il dam.
- sa le impartasim. Suntem fiinte sociale, construite ca starea noastra de bine sa depinda de calitatea interactiunilor noastre cu ceilalti oameni. Avem un sistem de atasament inradacinat biologic, care ne-a asigurat protecția si supraviețuirea speciei. Atasamentul nu este numai un fenomen psihologic, ci o entitate fizica, formata din circuite neuronale si reflectata în activitatea neurochimica si electrica din sistemul nervos central. Impartasirea emotiilor noastre ne ajuta sa ne conectam la un nivel profund cu ceilalti, sa ne lasam intelesi si sa primim suportul necesar.
Este important de retinut ca nu vom putea trece prin acest proces atunci cand experimentam emotii intense, fara un antrenament anterior temeinic. De aceea, este util sa trecem prin pasii de mai sus zilnic, timp de minim 5-10 minute, in momente in care suntem cat de cat calmi si putem procesa informatiile. In felul acesta, interiorizam treptat aceste proceduri in memoria implicita si le vom putea folosi automat in momentele stresante.
Imprietenirea cu emotiile noastre ne va da puterea sa le gestionam asa cum avem nevoie si, intr-un final, sa le acceptam in viata noastra. Numai asa vom accepta acele parti din noi care sufera si care au nevoie sa le vedem, sa le auzim si sa le implinim nevoile.
Alina Alexandru, psihoterapeut Bucuresti – 0755.060.091
