Suntem fiinte sociale: ne nastem dintr-o relatie, crestem si ne dezvoltam cu ajutorul familiei, invatam in clase, ne distram in grupuri, ne aducem contributia in societate si suntem manati de cele mai multe ori de instinctul de a impartasi si bune si rele cu cei din jur, ba chiar ne dorim sa impactam societatea la nivel inalt.
Relatiile sunt sursa primara de satisfactie, iubire si placere si tot ele au puterea de a ne duce pe cele mai disperate culmi, de unde ne prabusim deloc gratios si fara sa castigam un Oscar pentru rolul principal in drama vietii noastre. Relatiile ne energizeaza, oferindu-ne conbustibilul pentru a face fata partii mai solicitante a vietii si tot ele ne consuma timpul, banii, forta vitala, ajungand cateodata de nerecunoscut chiar si pentru propria persoana. Relatiile ne ranesc, ne dezintegreaza si ne spulbera, de cele mai multe ori fara sa fi banuit vreo secunda ce va urma si tot relatiile ne vindeca, oferindu-ne cadrul de siguranta, afectiune si suport de care avem atata nevoie sa ne refacem emotional.
Insa atunci cand lucrurile par sa fie blocate, cand energia noastra nu are un scop precis, cand plictisul si lipsa de sens pun stapanire pe noi si pare ca traim viata oricui numai a noastra nu, atunci cel mai inspirat remediu este o retragere de la toti si de la toate in interiorul nostru, pentru a explora resursele care ne lipsesc, pentru a descoperi directiile in care avem nevoie sa mergem, pentru a descifra mesajele ascunse ale emotiilor si simptomelor noastre si pentru a ne reconecta cu partile ranite din noi, pe care le-am izolat atat de bine si de care nu am mai vrut sa stim niciodata pentru ca ele ne readuc aminte cat de dependenti, slabi si neputinciosi putem fi. Am consumat mare parte din energia noastra fugind de noi insine, incat am pierdut sensul. Am pus atata distanta intre noi si aceste parti vulnerabile, ne-am aparat atat de bine de riscul de a le mai reintalni vreodata, incat am uitat ca fara ele suntem incompleti.
Reconectarea cu parti din noi abandonate
Aceste parti triste, furioase si fricoase nu au disparut sub masca noastra de oameni puternici, competenti, productivi sau distractivi. Ele au devenit mai puternice ca niciodata si au atras inconstient toate resursele noastre, lasandu-ne fara energie suficienta pentru a functiona in viata de zi cu zi, fara pic de placere sau scop, chiar si fara dorinta de a mai trai. Pentru a reinitia contactul cu ceea ce am exilat in subconstientul nostru, avem nevoie sa calatorim in universul interior, iar pentru asta ne trebuie timp, liniste, nonactivitate. Avem nevoie de solitudine, pentru a ne privi si a ne asculta, pentru a invata ce incearca partile ranite sa ne transmita despre nevoile noastre neimplinite, despre trecutul nostru, despre identitatea noastra. Avem nevoie sa ne deconectam de stimulii externi pentru a da glas vocii interioare, care s-a manifestat pana acum intr-un strigat mut nestiut de nimeni, un strigat atat de puternic incat ar fi darmat totul in jurul nostru daca l-am fi eliberat intr-un moment de impulsivitate.
Odata initiat acest proces, el va fi izvor de energie reprimata, de forta esentiala pentru a simti tot ceea ce avem de simtit, de a trai tot ceea ce este de trait. Odata ce reinitiem dialogul cu partile noastre vulnerabile, energia investita atata timp in apararea de ele, va putea fi directionata catre proiectele noastre de viata, catre relatiile noastre semnificative, catre visele noastre care asteapta sa le fie acordate o sansa.
Psihoterapia este unul dintre instrumentele care ne poate oferi ghidaj prin lumea noastra interioara, cea plina de rusine, vinovatie, regrete, invidie, temeri, talente latente, melancolie si mai ales furie. Ne poate oferi cadrul necesar in care noi putem sa calatorim catre miezul fiintei noastre pana cand reusim sa intelegem cine suntem si ce vrem cu adevarat si ulterior inapoi catre lume pentru a ne implini nevoile si dorintele si a trai o viata in acord cu identitatea noastra.
Alina Alexandru, psihoterapeut (Bucuresti) – 0755.060.091
